Daca eram neatenti, ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesubt
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti
Inca intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar si il vom uita in cele din urma.
Vom uita ca intr-o seara eram poate hotarati sa mergem pana la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig, nu mai pot s-o fac decat singur.
Pot aluneca sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se intruna de dig, sa ma intreb
cine sunt, ce varsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?
