In stil boem..oare?

Nu stiu de ce azi mai mult ca oricand am simtit nevoia sa ascult Vama Veche, imi place,  desi trebuie sa recunosc ca nu ma caracterizeaza acest stil boem cu care ne incanta Tudor Chirila. Poate este din cauza articolului citit despre el astazi intr-un tabloid bine cunoscut, pentru  ca Da,  si eu citesc ziarele online....:) Era vorba despre faptul ca a trimis un sms catre fosta, actuala  sau viitoarea consoarta ( ce o mai fii),  prin care o cerea de sotie "intamplator" de ziua acesteia... Foarte frumos! toata presa l-a condamnat ca nu este "barbat" ca nu prin astfel de modalitati se  fac cereri in casatorie, serios??  Fiecare dintre noi are dreptul sa faca din acest moment poate unic in viata, ce simte atata timp cat ii este permis, iar faptul ca nu a primit raspuns la sms, nu are nicio relevanta,   nu insemna ca i-a displacut neaparat Divei  modalitatea de a fii ceruta in casatorie, se poate sa fi avut "N" motive pentru  care a procedat asa, pe care numai ea le stie ( si bine face).Sunt convinsa ca Tudor Chirila, in esenta lui, nu cu notiunea de " a fii barbat" are probleme....
 Nu pot sa ma abtin sa nu comentez  cu privire la masculinitate, in primul rand eu cred ca pentru  asta  ar trebui intrebate intodeauna  femeile!! Reprezentarile lor despre ce insemna sa fii barbat sunt cu totul altele decat reprezentarile barbatilor despre ei insisi. Mi s-a intamplat la un anumit moment in viata sa ma "lovesc" de aceasta diferenta de opinie sa ii spunem, atunci nu am avut ocazia sa imi exprim parerea , insa o voi face acum. Din punctul meu de vedere sunt 5, pe langa altele 100:)- caracteristici specifice ale masculinitatii:
1. a nu te putea dispensa de prezenta feminina ( care poate lua chipuri diferite), lucru pe  care ti-l asumi.
2. a avea mereu proocuparea de substrat a seductiei( a fi capabil de seductie, dar si vulnerabil la ofensiva ei)
3.a fi in stare sa spui Nu, cu discernamant
4. a suporta cu sobrietate esecul
5. a nu face din masculinitate o ideologie.
Asadar recunoasteti fetelor ca : "a fii barbat" este genul de afirmatie pe care numai o femeie o putea formula.....:)          

ID-ul, ce au avut, si ce au pierdut...?!

"Insitutie de invatamant superior acreditata, libera, deschisa, autonoma din punct de vedere academic si economico-financiar",  acest text il gasiti pe site-ul Universitatii Spiru Haret, si care a fost afisat pe durata intregului scandal atat de mediatic; pai ce pot sa spun decat  bravo lor , si asta nu numai ptr ca sunt unul dintre studentii care invata in aceasta Institutie, ci pentru ca am vazut cu ochiul liber ca persoanele care reprezinta Universitatea Spiru Haret, s-au bazat inca  de la inceput pe ceva; dovada faptul ca atat de tare a fost revoltata "Abramburica" de lucruri care daca arunci doar o privire in interiorul orelor de curs la alte Facultati ai sa vezi ca nu e nicio diferenta intre ele si " Spiru",  incat in final nu a reusit decat sa desfinteze ID-ul, iar asta din punctul meu de vedere nu e decat un lucru bun.La un moment dat se vorbea despre faptul ca studentii din aceasta Institutie nu sunt la fel de informati ca cei de la  alte Facultati, zau??? ma intreb daca mai tineti  minte cum se fac proiectele pentru  perioada de practica, cum se umbla din bloc in bloc  sa faci sondaje sa iei un amarat de 7, sau 8, si te bucuri frate ca l-ai luat...., Doamna" Abramburica" sa stiti ca si noi studentii din Spiru Haret facem aceste lucruri, poate spre surprinderea dumneavoastra. Insa eu la altceva as vrea sa va rog sa va ganditi - sa fi un elev,  student si mai ce vrei tu silitor, apreciat, informat depinde numai de tine ,si nu de Institutia in care inveti; daca iti dai seama intr-o dimineata ca numai bine informat, poti sa ajungi undeva sus, sa crezi ca numai de tine depinde , si aici va amintesc de copii care nu au posibilitati materiale nici de altfel, si ajung totusi "cineva"  numai datorita lor, ptr ca isi doresc lucrul asta, ptr ca au vointa ,si sunt convinsa ca nu  au studiat la  nicio Facultate cu  renume. De fapt mi-ar fii placut sa cred in ce spune  Eminescu dar din pacate ramane doar la  stadiul de  citat:"Caracterul insa al unei scoli bune e ca elevul sa invete in ea mai mult decat i se preda, mai mult decat stie insusi profesorul"

Mi-e dor de roz...

Da! mi-e dor de roz, figurat vorbind categoric, mi-e dor de privirile blande ale oamenilor de acum ceva timp, si cand spun asta ma refer la maxim acum 4, 5 ani cand eram destul de capabila sa inteleg lucrurile exact asa cum sunt ele. Sa fie oare din cauza ca nu era "criza" pe atunci? Mi-e dor de macar o persoana pe care sa o opresc pe strada sa o intreb de o adresa, o cafenea pe care nu stiu dom'le unde e, ca e mare Bucurestiul asta, si care sa imi raspunda zambind sau macar sa nu ii mai vad fata crispata de deranj. Acest lucru l-am constatat recent intreband vreo 2,3 persoane de o anumita cafenea.Le spun ma scuzati, zambesc frumos, usor dezamagita de chipurile lor transformate parca la auzul intrebarii mele.Plec cu gandul ca trebuie sa ma descurc singura, si m-am descurcat dom'le, dar nu la mine era problema ca solutii aveam o mie, insa asta mi s-a parut cea mai rapida; intr-un final aceeasi fata crispata de care aminteam a revenit la sentimente mai bune, adica explicandu-mi unde este cafeneaua cu pricina, era insa prea tarziu...ma descurcasem singura! Pe drum ma intrebam ce i-a facut oare pe oamenii astia sa isi piarda dorinta de a socializa intr-un mod placut macar ptr cateva secunde..?! Au uitat sa se bucure de lucrurile mici, de un zambet, de o privire calda, de roz..? Acum "prietenii" care il citesc pe Freud imi vor spune ca dorinta de " roz" denota o rautate interioara, insa eu le voi spune ca prietenii mei nu au descoperit aceasta latura la mine si nici nu o vor descoperi!