.............

Mi-as fi dorit sa nu cunosc niciodata sentimentul care ma incearca acum, imi urasc gandurile, trairile, insa nu mi le pot nega...e realitatea... cred...sigur, ma schimb de la o secunda la alta, inca mai caut explicatii, scuze desi sufletul meu stie adevarul cel mai bine.  Vorbesc despre o persoana draga, atat de aproape de inima mea ,de sufletul meu, cea pentru care eram pregatita sa fac Tot pentru a-i fi bine....si am facut mai mult decat credeam ca sunt in stare, insa se pare ca  nu a  contat....mi-as fi dorit sa ii pot spune cat de multe eram pregatita sa fac pentru el, cate planuri aveam , si cat de mult imi doream BINE pentru el, pentru noi...mi-as fi dorit sa imi inteleaga sufletul...  numai sa nu  ii simt ogoismul si indiferenta atat de tare... Eu o numesc dezamagire, e suficient ca o simt, si ca ma doare, ma doare tare...